Ce este otita?

Te-ai confruntat vreodată cu durere și disconfort în ureche, senzație de plenitudine sau scăderea auzului? Acestea pot fi simptome ale otitei, o afecțiune care necesită atenție medicală promptă și tratament adecvat.

Otita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale urechii și poate afecta atât copiii, cât și adulții. Pentru a putea gestiona eficient și în siguranță această afecțiune, este important să înțelegem simptomele, tratamentul și modalitățile de prevenire a acestei probleme destul de des întâlnită.

Otita este o inflamație a urechii, care poate afecta diferite părți ale urechii: urechea externă, urechea medie sau urechea internă. Cele mai frecvente tipuri de otită sunt otita externă (afectând canalul auditiv extern) și otita medie (afectând spațiul din spatele timpanului).

Simptomele otitei

Simptomatologia poate varia în funcție de tipul și gravitatea afecțiunii, dar cele mai frecvente manifestări sunt urmatoarele:

·        Durere în ureche, simptomul central al otitei, care poate fi ușoară sau severă.

·        Dureri de cap

·        Lipsa apetitului și tulburari de somn, mai ales la copii.

·        Mâncărime sau disconfort în ureche.

·        Senzație de plenitudine sau presiune în ureche.

·        Scăderea auzului sau pierderea temporară a auzului care poate afecta o singură ureche sau ambele.

·        Secreții din ureche care pot fi apoase sau purulente (în cazul otitei externe).

·        Febră (mai ales în cazul otitei medii).

În funcție de zona afectată și de factorii care contribuie la inflamația urechii, otita poate fi clasificată în mai multe tipuri.

• Otita externă:
  Este o inflamație a canalului auditiv extern, care poate fi cauzată de obiceiuri precum curățarea excesivă a urechii, utilizarea de obiecte străine sau expunerea prelungită la apă, care creează un mediu favorabil pentru dezvoltarea bacteriilor sau fungilor.
  Este cauzată adesea de infecții bacteriene sau fungice.
  Principalele simptome includ durere în ureche, mâncărime, roșeață și umflături în jurul canalului auditiv.
• Otita medie:
  Apare atunci când există inflamație în urechea medie, în spatele timpanului și este adesea asociată cu infecții respiratorii, cum ar fi răcelile sau gripa
  Poate fi clasificată în otită medie acută (care apare brusc și este adesea asociată cu infecții respiratorii) și otită medie cronică (care se dezvoltă pe termen lung).
  Simptomele includ durere în ureche, presiune în ureche, scăderea auzului și uneori febră.
• Otita internă:
  Este o formă mai rară de otită și afectează urechea internă.
  De obicei, este asociată cu infecții virale, cum ar fi herpesul sau zona zoster.
  Poate cauza vertij (senzație de răsucire sau mișcare a obiectelor), pierdere a auzului și tulburări de echilibru.
• Otita seroasă:
  Este o formă de otită medie în care fluidul se acumulează în urechea medie, dar fără semne evidente de infecție.
  Este mai frecventă la copii și poate fi asociată cu infecții respiratorii sau alergii.
  Simptomele pot include presiune în ureche, senzație de plenitudine și scăderea ușoară a auzului.
• Otita barotraumatică:
  Apare atunci când există o schimbare bruscă a presiunii aerului, cum ar fi în timpul zborului sau în timp ce scufundăm adânc în apă.
  Presiunea poate provoca disfuncții ale trompei lui Eustachio, care poate duce la durere în urechi.
• Otita cronică:
  Este o formă persistentă de otită, care poate afecta atât urechea externă, cât și urechea medie.
  Poate fi asociată cu diferite condiții, cum ar fi dermatita de contact sau eczema.
  Tratamentul poate implica gestionarea simptomelor și prevenirea recurențelor.
   

Tratamentul otitei

Otita poate fi tratată în funcție de tipul și severitatea afecțiunii. Tratamentul poate include administrarea de medicamente antifungice sau antibiotice, picături auriculare, analgezice pentru gestionarea durerii și alte măsuri pentru a reduce simptomele și a preveni complicațiile. De asemenea, se recomandă evitarea apei în ureche (în cazul otitei externe) pentru a preveni agravarea simptomelor. În unele cazuri severe sau recurente, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru drenajul fluidului din urechea medie.

În cazul în care apar simptomele otitei este important să consulți un medic pentru diagnosticare și tratament adecvat.

Prevenirea otitei

Pentru a preveni otitei este important să respectăm următoarele măsuri:

- Evitarea expunerii la factori de risc, cum ar fi fumatul pasiv sau diversele alergii care pot contribui la apariția otitei.
- Evitarea introducerii obiectelor în ureche care ar putea provoca leziuni sau inflamații.
- Menținerea unei igiene adecvate a urechilor și evitarea expunerii excesive la apă în timpul înotului.
- Tratarea promptă a infecțiilor respiratorii sau a altor afecțiuni care ar putea crește riscul de otită, mai ales la copii.
- Consultarea medicului în cazul în care apar simptomele otitei pentru un diagnostic și tratament corect.
 

Complicațiile otitei

În concluzie, otita este o afecțiune comună a urechii, dar poate fi gestionată eficient cu ajutorul tratamentului adecvat și a măsurilor preventive. Este important să acorzi atenție simptomelor și să consulți un medic pentru evaluare și tratament adecvat în cazul în care apar probleme ale urechii.

O infecție a urechii care rămâne netratată poate duce la probleme și mai mari, inclusiv perforația timpanului, pierderea auzului sau chiar mastoidită, o complicație rară dar gravă a otitei, care implică inflamația și infecția osului mastoidian, o proeminență osoasă în spatele urechii. Infecția din ureche poate să se răspândească la țesuturile din jurul urechii sau în alte părți ale capului și gâtului, inclusiv la creier, ceea ce poate duce la complicații grave cum ar fi meningita sau abcesul cerebral.

Otita cronică sau otita care nu este complet tratată poate duce la infecții recurente ale urechii, ceea ce poate afecta calitatea vieții și poate necesita tratament medical repetat.

Este esențial să se trateze otita în mod adecvat și prompt pentru a preveni aceste complicații grave. O abordare promptă și adecvată poate contribui la ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor pe termen lung.