Kinetoterapia se definește ca terapie prin mișcare, efectuată prin programe speciale de recuperare medicală, care urmăresc refacerea unor funcții diminuate sau creșterea nivelului funcțional în diverse afecțiuni.

Programele de kinetoterapie sunt special concepute, fiind adaptate în funcţie de vârstă, condiţie fizică prezentă, valorile parametrilor vitali și starea pacientului. Se efectuează cu diverse aparate (pedalieră, bicicletă ergonomică, covor rulant, scară, etc.) şi accesorii (mingi, bastoane, greutăţi de 0,5 – 1kg). Practicarea corectă a exerciţiului şi a educaţiei presupune o îmbunătăţire măsurabilă în activitatea fizică şi în starea de sănătate.

Mii de studii controlate şi programe au demonstrat că vârsta nu este o barieră pentru îmbunătăţirea practicii de exerciţiu fizic şi că o persoană își poate îmbunătăţii sănătatea la o vârstă înaintată. Exerciţiile fizice pot corecta valorile colesterolului, diabetul şi obezitatea. În plus, exerciţiile aerobe au un efect de scădere a tensiunii arteriale, cu aproximativ 8-10 mm Hg, atât a celei sistolice, cât şi a celei diastolice.

În general, kinetoterapia recomandă activităţi în care să fie angrenate grupele mari de muşchi pe o durată de 20-30 de minute (precedate de mişcări de încălzire şi încheiate cu mişcări de revenire dupa efort).

Cât de importantă este mişcarea! Fără ea viaţa ar fi  extrem de statică şi dureroasă.

Educaţia pentru mişcare trebuie instituită din primele zile de viaţă şi trebuie continuată constant. Aşa ne vom forma o cultură a mişcării, foarte necesară organismului.

Pentru a da nou-născutului aceste informaţii, familia va avea rol predominant, nivelul ei educaţional fiind definitoriu, fiind, pe de o parte, reflexiv individual, de unitate schematică familială şi, pe de altă parte, social, ca spaţiul în care se transmit şi se învaţă manifestările relaţionale, deprinderi şi obiceiuri.

Din primele zile ale vieţii copilului, mama trebuie să înţeleagă necesitatea mişcării şi dezvoltării fizice armonioase a copilului.

Copilul nu trebuie neapărat să aibă probleme de sănătate pentru a face kinetoterapie – pentru că mişcarea este cea mai neinvazivă şi ieftină formă de terapie. Kinetoterapia aplicată bebeluşului îi va îmbunătăţi mobilitatea şi stabilitatea articulaţiilor, digestia, circulaţia, respiraţia, tonusul muscular, îl va ajuta să se descurce mult mai uşor în mediul natural decât un copil nestimulat. Stimularea motorie va atrage stimularea psihică, iar noile informaţii primite îl vor face pe copil să se adapteze şi să depăşească noile provocări ale vieţii, pentru că dezvoltarea psihică este un proces treptat şi complex care se derulează în strânsă legătură cu dezvoltarea motorie, fiind influenţată şi de fenomenul maturizării biologice.

Programele de exerciţii fizice executate de kinetoterapeutul specializat în dezvoltarea copilului mic va avea în vedere continuarea acestora şi cu mijloace ajutătoare (masaj, hidrokinetoterapie) şi adaptarea lor în funcţie de stadiul de dezvoltare al copilului: vârsta acestuia, starea lui de sănătate, dispoziţia la şedinţa de kinetoterapie, capacitatea lui de adaptare la efort şi de calităţile motrice ale copilului.

Kinetoterapia nu se aplică nou-născutului la întâmplare -se  va urmări dezvoltarea neuromotorie a copilului normal şi, de aceea, toate mamele sunt sfătuite să se intereseze şi să apeleze la specialiştii noștri care cunosc bine fiziologia mişcării copilului mic şi modalitatea de abordare a acestuia.

Kinetoterapeuții noștri au cunoştinţe din domeniul psihologiei și pedagogiei, ce le permit abordarea complexă şi responsabilă a actului kinetic, stimularea complexă a micuţului pacient.